1.     Apă alimentară gratuită pentru popor

             

            A da apă celor însetați este o misiune creștină,  Mântuitorul fiind în fiecare din ei. Abia apoi este și un act social. În lumea rurală s-au păstrat încă fântânile pe marginea drumurilor, iar în mediul urban sistemul de fântâni și cișmele în spațiile publice erau peste tot și în timpul regimului comunist.






Apa alimentară gratuită pentru popor a dispărut pe nesimțite după 1990, pentru prima dată în istorie, un atac diabolic al corporațiilor și oligarhiei securistice împotriva patrimoniului cultural și religios, pentru a-i obliga pe români să cumpere apa. O doză de apă de jumătate de litru ajunge la 2 euro la București. Părinții îi cumpără zilnic copilului pentru școală, cu prețul cât o pâine, iar cei mulți, care nu-și permit să cumpere se simt umiliți pe străzile pline cu birouri scumpe. Nedreptatea nerușinată va înceta. În școli, grădinițe, spitale, instituții, locuri publice, apa de băut va fi la îndemâna tuturor.

Resursele subterane sunt semnificative, iar investițiile nesemnificative din partea autorităților locale/centrale. Dincolo de chestiunea morlă, insuficiența apei la îndemână creează probleme de sănătate, iar într-o lume în care criza apei devine o problemă planetară, accesul la apă gratuită este și o problemă securitară. Este tragic cum, în unele dintre orașele mari, pierderile de apă din rețeaua de conducte sunt foarte mari.  

            În cazul eșecului medierii, Președintele va convoca referendumul.

 

2.     Lupta împotriva obezității

 

În România, ca și în Europa, obezitatea a devenit epidemică, 60% din populația adultă și 30% dintre tineri fiind victime, iar viitorul se anunță și mai sumbru, pentru 2035, 2 din 3 copii putând să fie afectați. 13 forme de cancer, 2  de diabet, boli cardio-vasculare, infertilitate, își pot avea cauzele în această boală cronică și progresivă.

Programul de inversare a procesului se poate realiza cu participarea societății și instituțiilor, într-un front comun. O supraveghere a alimentelor nesănătoase și  informarea cetățenilor, educația elevilor cu privire la hrana și viața sănătoasă, implicarea întregului sistem sanitar, a mediei și societății civile într-o acțiune girată de președintele României, are șanse mari să stopeze și să diminueze fenomenul.

Efectele nu sunt numai pentru sănătatea cetățenilor, ci și pentru ridicarea presiunii de pe sistemul medical, dar, înainte de toate, poporul va avea pentru prima dată șansa să fie unit, solidar.