1.1.Președintele pentru cei care n-au avut Președinte este suveranist, aceasta fiind o obligație constituțională. Art. 1 din legea fundamentală dispune că ”statul este național și suveran”; art. 2 așează ”suveranitatea poporului”  la temelia Constituției; art. 82 prevede forma jurământului Președintelui: ” Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr (...) suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”; art. 118 reglementează forțele armate: ”Armata este subordonată exclusiv voinței poporului pentru garantarea suveranității statului”.






Președinții României, în mod special ultimii doi, au adoptat în mod total narativul globalist occidental, pentru care suveranitatea statelor și popoarelor a devenit o crimă, narativ care domină întreaga medie mainstream, suveranitatea fiind tradusă prin extremism. Mulți dintre liderii de opinie s-au raliat și ei, din neștiință sau ticăloșie. Definiția suveranității este dreptul la auto-determinare a poporului. Președintele apără suveranitatea ca obligație constituțională, nu este opțională.

Principiile Președintelui în relația cu UE sunt: 1. constituția României nu este negociabilă, așa-zisul drept european fiind subsecvent și aplicabil numai dacă nu încalcă norma constituțională; 2. eliminarea tuturor discriminărilor la care sunt supuși românii; 3. România va fi scoasă din pactul fiscal, care obligă la deficitul maxim de 3%, acesta fiind un instrument de blocare a dezvoltării țării. Statele occidentale s-au dezvoltat zeci de ani pe deficite de zeci de procente și pot încălca deficitul fără să li se întămple nimic; 4. până când nu se vor închide minele de cărbune în toată UE, România le va deschide, iar pactul verde nu se va aplica în detrimentul locurilor de muncă și veniturilor românilor; 5. față de spațiul Schengen, Președintele va uza de dreptul de vet în CE, până când Austria va ceda; 6. Ideologia LBGT nu va avea susținerea statului român, drepturile minoritățior fiind respectate; 7. migrația nu va fi acceptată de România; 8. România nu va accepta transformarea UE într-o organizație militară, aflându-se la granița de est, care expune țara unui război prin proxy; 9. orice inițiativă pentru adoptarea Constituției europene va fi respinsă.

 

1.2. Art. 10 din Constituție prevede: ”România întreține și dezvoltă relații pașnice cu toate statele și, în acest cadru, relații de bună vecinătate, întemeiate pe principiile și pe celelalte norme general admise ale dreptului internațional.”

Constituția obligă statul român la o politică a păcii și acest principiu trebuie respectat. Din perspectivă istorică, România nu poate uita că, fiind a patra țară contributoare la înfrângerea nazismului, după URSS, SUA și Marea Britanie, la Conferința de pace am fost considerați țară învinsă și cedați la masa verde lui Stalin. România a plătit un preț greu, fiind decimată întreaga intelectualitate interbelică, sute de mii de victime în închisori și un regim teribil de represiune de 45 de ani, pentru ca în 1990 tot poporul român să fie culpabilizat pentru regimul comunist. Drept ”recompensă”, Europa vestică ne-a colonizat după 1990, sub conducerea UE.

România va acționa în scopul întăririi capacităților defensive în cadrul NATO, organizația având, potrivit tratatului, un scop defensiv.

Potențialul economic al țării va fi îndreptat, înainte de toate, în programele sociale și de dezvoltare economică și ieșire a țării din colonialismul de tip african. România are nevoie mai mult de copii, decât de bombe.